Este dovedit că oamenii îşi pot schimba percepţia faţă de ceva atunci când acesta este asociat cu un stereotip considerat depăşit, pueril sau ridicol. Astfel, de multe ori experţii în comunicare şi chiar şi oamenii de rând reuşesc să scape de opoziţia care-i incriminează băgându-i într-ul grup social paria sau lipsit de ccredibilitate. Să dau câteva exemple înainte să ajung la subiectul pe care vreau să-l discut:

Rebel:  este considerat de către conservatori orice tânăr care iese din cuvântul părinţilor, refuză să-şi piardă vremea urmând studii într-un sistem educaţional depăşit sau refuză să se angajeze într-un mediu economic în care ca angajat esti sclav al sistemului economic. Aceşti tineri sunt băgaţi în aceeaşi oală cu cei care sunt supăraţi pe sistem şi ies în grupuri în stradă, se bat cu poliţişti şi aruncă torţe în geamurile clădirilor guvernamentale.

Teoria conspiraţiei:  este considerată ideea care susţine, de altfel prin argumente destul de solide, că evenimentele din 11 septembrie 2001 sau de la Pearl Harbour au fost fie lăsate deliberat să se întâmple, fie provicate intenţionat. Aceaste teorii este băgată în aceeaşi oală cu ideea că membrii familiei regale britanice sunt reptilieni extratereştri care se hrănesc cu sânge uman.

Sper că se înţelege din aceste exemple de ce odată ce o idee legitimă  primeşte o conotaţie tabu este în ochii unora desfiinţată, fără să fie nevoie de alte dovezi. Să trecem acum la eticheta despre care vreau să vorbesc:

Ecologist:  Interesant este că această etichetă funcţionează la scară largă numai în România, ţară în care nu cu mulţi ani în urmă se arunca cu metale grele peste Zlatna, Copşa Mică, Baia Mare şi alte locaţii în care oamenii aveau 1,5 m înălţime şi aşteptau şă moară pe la 60 de ani sau existau exploatări miniere de uraniu ca la Nucet, unde dacă oamenii mai aveau 3 dinţi era semn de rezistenţă ridicată la radiaţii. Motivul este bineînţeles că termenului îi este încă înţeleasă greşit utilitatea şi încă se crede că ecologiştii sunt nişte hipioţi care se opun evoluţiei şi care strigă “Nu tăiaţi copacii aia că nouă ne plac verzi”. Nu am să stau acum să explic care este utilitatea ecologiei. Celor care nu au înţeles încă le doresc să treacă printr-un accident gen Cernobâl, Fukushima sau de ce nu Baia Mare.

Ce este interesant este că termenul este folosit pentru a diminua intenţiile celor care se opun proiectului Roşia Montană şi să-i facă să pară nişte iubitori de copăcei care ar prefera să închidă toate minele şi fabricile şi să stea noaptea în pădure la lumina focului. Da, sunt şi iubitori de natură pentru că au înţeles importanţa conservării acesteia pentru sănutatea noastră şi perpetuarea vieţii pe pământ şi pentru că le plac peisajele frumoase. Dar problemele ce ţin de proiectul Roşia Montană sunt departe de a fi doar de natură ecologica, nu au fost niciodată doar de natură ecologică. De fapt, problemele ce se învârt în jurul proiectului de la Roşia Montană sunt de asemenea amploare încât ar putea face o diferenţă radicală în viitorul României. În continuare, un sumar al problemelor:

Economie: Profitul minim garantat al statului român este de 4% din toată afacerea, restul sunt poveşti. Contribuţia estimată la PIB este de 0,25%. Durata proiectului este estimată între 6 şi 17 ani. După această perioadă potenţialul economic al zonei se reduce la zero.

Legislaţie:  Blocarea legislativă a proiectului a culminat cu eliberarea unui certificat de descarcare arheologică care s-a dovedit a fi complet ilegal, neconstituţional şi de valoare legală nulă. Dacă acest act ar fi luat în considerare ignorându-se legea ar zgudui puternic temelia statului de drept care se spune că ar fi ţara noastră.

Politică: Notorietatea şi controversa proiectului a făcut ca politicieni influenţi să-şi exprime susţinerea legată de proiect, aceasta fiind de multe ori însoţită de argumente şi susţineri care s-au dovedit false, dezinformative, manipulatoare şi periculoase pentru persoane vulnerabile. Acest lucru a scăzut considerabil credibilitatea acestor politicieni şi au ridicat bănuieli legate de corectitudinea acestora.

Drepturile omului: Este cunoscut că asupra localnicilor s-au făcut presiuni pentru a-i determina să plece. Zona a fost sărăcită deliberat, posibilităţile investiţionale au fost subminate iar comunitatea destabilizată prin privarea unor necesităţi esenţiale (farmacie, dispensar medical etc). Aceste încălcări ale drepturilor omului au culminat cu un proiect de lege care doreşte să permită companiilor private să exproprieze proprietarii de terenuri de pe teritoriile concesionate. Legea încă se discută, dacă trece va fi sfârşitul democraţiei. Având în vedere că 5% din teritoriul tării este concesionat în scop minier, dacă legea trece se va instaura haosul.

Dreptul la informare: Ştiri legate de neregulile şi posibilele probleme ce ar putea să apară, precum şi viziunea opoziţei proiectului şi informaţii despre activităţile acestora lipsesc misterios şi cu desăvârşire din aproape toată presa românească. Uimitor, presa străină scrie mai mult despre subient decât presa română. În schimb aproape toate sursele de informare sunt inundate cu reclame şi campanii care favorizează proiectul, uneori muşamalizat.

Libertatea de exprimare: O serie de proteste publice au dus la un proiect de lege care va obliga ca orice eveniment public de protest să fie anuntat cu câteva zile înainte şi avizat înainte de a începe. Această lege subminează practic dreptul de exprimare publicp a opiniei a grupurilor de oameni şi transformă evenimentele de protest în reacţii întârziate.

Ecologie: Se distrug 4 munţi, se distruge flora şi fauna, se lasă în urmă halde imense de  steril şi un iaz imens de decantare cu conţinut de cianură. Calamităţile produse de un eventual accident sunt comparabile cu cele de la Cernobâl.

Istorie: În perimetrul zonei de afectare se află 80 km de galerii subterane din vremea romană şi din vremea ocupaţiei austro-ungare care vor fi distruse. În centrul localităţii Roşia Montană se află clădiri monument istoric vechi de 200 – 300 de ani din care unele au fost deja distruse şi altele suferă degradări continue serioase. Cel mai probabil nu vor face faţă perturbării intense la care vor fi supuse în timpul exploatării.

Arheologie: Aproximativ  99% din perimetrul istoric aflat în zona de afectare nu a fost explorat arheologic. Descoperirile făcute în restul de 1% demonstrează că dacă această zonă ar fi distrusă înainte de a fi explorate s-ar pierde dovezi istorice inestimabile.

Patrimoniu:  În perimentrul Roşia Montană se găsesc obiective de importanţă cultural-istorică unice în lume. Acestea sunt înscrise în patrimoniul naţional şi sunt în discuţii pentru a fi înscrise în patrimoniul universal UNESCO. Dacă zona va fi distrusă majoritatea dintre acestea se vor pierde.

Identitate naţională: Roşia Montană este cea mai veche localitate atestată documentar de pe teritoriul României, documentul datând din anul 131 e.n. localitatea putrând numele de Alburnus Maior. Există totuşi dovezi că existenţa localităţii ar fi şi mai veche, cu aşezări şi activităţi miniere încă de pe vremea dacilor. Aici se află printre cele mai evidente dovezi care explică interesul Imperiului Roman pentru Regatul Dacic, motivele pentru care acest teritoriu a fost colonizat cu cetăţeni romani şi care au dus ulterior la latinizarea poporului nostru.

Cultură: Multe poveşti au fost scrise inspirate din viaţa şi tradiţiile locale. Cele mai cunoscute sunt Fefeleaga şi Arhanghelii de Ion Agârbiceanu după care s-au realizat ecranizări cinematografice. Fefeleaga este inspirat dintr-un caz real, vechea aşezare a femeii fiind încă prezenă la Bucuium.

Ecologia ca ecologia, da de restu ce mai ziceţi?

1. Proiectul va distruge zona istorică protejată.

Realitatea Alternativă punct net, denumită în continuare Gogonica, a publicat un articol în care vrea să demonteze miturile legate de Roşia Montană. După nume, poate ne-am aştepta să demonstreze că vâlva băii este cea care-i ameţeşte pe oameni să înghită gogonelele lor sau că morojniţele sunt devină pentru embargoul economic din Roşia Montană. În schimb, Gogonica aberează despre proiectul RMGC. Trecând peste faptul că doar susţin fapte fără să aducă demonstraţii sau argumente, să analizăm puţin gogonele care salvează trustul Gogonica de la insolvenţă:

Gogonica: Proiectul va conserva zona istorică ptotejată folosind bani din exploatarea minieră.

Realitatea: RMGC a cumparat majoritatea caselor monument istoric din Roşia Montană în urmă cu ceva vreme. Dintre acestea, unele s-au prăbişit altele sunt într-o avanstă stare de degradare. Prin lege proprietarii de case monument istoric au obligaţia să întreţină şi să restaureze aceste clădiri, că doar de-aia nu plătesc impozit pe ele (în caz că nu ştiaţi). În schimb casele care au mai rămas în picioare sunt proptite cu pari de lemn ca să nu se prăbuşească. După începerea proiectului “minier” (punem ghilimele, că nu-i proiect minier e bataie de joc, după cum mi-a sugerat un inginer miner) există riscul ca exploziile în masive să proiecteze mari blocuri de piatră prin galeriile închise care sunt orientate exact spre centrul istoric al caselor. Dacă acestea vor fi lovite se vor face praf istoric.

2. Statul român nu va primi decât 2% din bani.

Gogonica: Economia României va rămâne cu cel puţin 53% din valoarea depozitului.

Realitatea: Statul român ia prin lege 4% redevenţe (un căcat)  şi 19% în dividende prin participaţia Minvest Deva. Doar că, în urmă cu 2 ani, compania de stat Minvest Deva s-a împrumutat 40 de milioanede dolari la Gabriel Ressources ca să poată contribui la majorarea de capital social şi să nu-şi piardă participaţia, banii urmând să fie returnaţi din dividende, după începerea proiectului “minier”. Datoria se estimează că va fi acoperită abia peste 6 ani când România va începe să simtă câştiguri reale (dacă 23% câştiguri din aşa un proiect la un stat de 20 de milioane de oameni pot fi numite reale). Doar că durata proiectului este estimată undeva între 6 şi 17 ani, ceea ce înseamnă că după 6 ani porţile se pot închide si Românica rămâne cu un căcat, otrăvitor pe deasupra.

Nota Bene:  După cum vedeţi câştigurile minime sunt de 4%, nu de 2% şi nu de 0,6% cum am mai auzit. Redevenţele statului român sunt prin lege şi nimic nu le poate opri, nici datoriile Minvest Deva care nu au vreo legătură cu ele. Când susţii o cauză eşti tentat să strigi în gura mare cea mai mică cifră pe care o auzi, chiar dacă nu ştii că este cea reală. Haideţi să ne informăm înainte să susţinem teorii şi cifre, nu este cale mai sigură şi rapidă să ne descalificăm decât dacă susţinem neadevăruri, intenţionat sau nu. La urma urmei o pierdere de la 23% la 4% e mai dramatică decât de la 4% la 0,6%.

3. Uniunea Europeană a interzis utilizarea cianurii în minerit.

Gogonica: Uniunea Europeană permite cianura în minerit, cu restricţii.

Realitatea: Într-adevăr, UE continuă să permită folosirea cianurilor în minerit, asta pentru că Germania, cel mai mare producător de cianură s-a opus puternic interzicerii şi nu pentru că s-a ajuns la concluzia că standardele sunt bine puse la punct. Trecând peste asta, proiectul RMGC este de o dimensiune fără precedent, ceea ce a făcut Consiliul European să aibă o discuţie separată în care să se hotărască dacă condiţiile sunt sigure sau nu, răspunsul încă se aşteaptă.

4. Se va distruge mediul în perimetrul Munţilor Apuseni

Gogonica: Mediul va fi mai curat odată cu demararea proiectului şi complet reabilitat la final.

Realitatea:  Mediul nu are cum să fie mai curat decât atunci când e neatins. În prezent nu există poluare la Roşia Montană, punct. Dacă nu mă credeţi mergeţi la faţa locului şi vedeţi şi neapărat şă beţi apă de la izvor să vedeţi că nu e roşiatică şi nici nepotabilă. După demararea proiectului mediul nu are cum să fie complet reabilitat. Cei 4 munşi distruşi nu vor mai fi niciodată la loc şi iazul de decantare cu sterilul acolo rămân, iar cu cianura, prin aer, prin apa freatică, pe unde s-o găsi.

5. Vor dispărea toate vestigiile romane din zonă

Gogonica: Realitatea este că acestea se vor conserva şi se vor pune în valoare vestigii romane semnificative în zonă.

Realitatea:  Vestigiile romane, mai ales galeriile miniere se află în masivele din raza affectată de proiect. Altfel spus se află exact în munţii pe care ei vor să-i radă. Să susţii că razi 4 munţi dar păstrezi grotele din ei e ca şi cum ai spune că-i defrişezi dar păstrezi copacii. Logica, greu cu ea.

 6. Cianura va rămâne acolo sute de ani şi va otrăvi munţii.

Gogonica: Cianura va fi utilizată exclusiv în circuit închis în uzină şi neutralizată înainte de deversarea sterilului în iazul de decantare.

Realitatea:  Deversarea în iazul de decantare face parte probabil tot din circuitul închis şi asimilarea ei de către oamenii din zonă la fel. Partea cu nocivitatea e simplă: Vor fi 250.000 de tone de cianură în iazul respectiv. Când vine vorba de dispersare, contează cantitatea şi nu concentraţia, că cianura nu stă acolo.

7. Se va crea un lac de cianură mai mare ca lacul Vidraru.

Gogonica: Lacul Vidraru are 870 ha, în timp ce lacul din iazul de decantare de la Roşia Montană are 300 ha, din care 45 ha de apă. Concentraţia de cianură în iaz va fi sub concentraţia dintr-o ceaşcă de cafea.

Realitatea:  Nu există cianură în cafea. Cianura se evaporă la 28 de grade. În cafeaua pe care o beţi fierbinte dimineaţa nu este cianură. Pentru cazurile în care se găseşte cianură, aceasta este fie într-o cantitate (nu concentraţie) prea mică, fie se descompune rapid cu alţi agenţi, spre deosebire de cianura creată chimic care persistă.

 8. Nu s-au analizat efectele unei eventuale tornade sau uragane.

Gogonica:  Barajul de la Roşia Montană este de 100 de ori mai sigur decât media barajelor existente în lume (de exemplu: Porţile de Fier).

Realitatea: Barajul este un baraj din pământ şi ca orice baraj se poate rupe. Garanţie 100% nu există niciodată. Estimările făcute sunt teoretice, baraje de asemenea dimensiuni şi în asemenea uz neexistînd în Europa. În barajul Vidraru e apă chioară.

9. Se vor crea doar 300 de locuri de muncă.

Gogonica:  Se vor crea peste 2.300 de locuri de muncă în faza de construcţie, 900 în faza de operare şi câteva mii de locuri de muncă indirecte.

Realitatea:  Conform site-ului oficial Gabriel Ressources se vor crea aproximativ 280 de locuri de muncă directe. Locurile de muncă indirecte nu contează pentru că sunt în contabilitate, IT, logistică unde vor fi aduşi oameni cu experienţă şi nu şomeri. Oricum, numărul celor indirecte nu poate fi mai mare pentru că nu or fi 300 cu sapa si 3000 cu mapa. Asta dacă nu cumva prin indirecte cei de la RMGC înţeleg magazinul de unde-şi cumpără minerii alcool.

10. 95% din societatea civilă este împotriva acestui proiect.

Gogonica: Comunitatea locală este cea protenţial afectată, iar 95% din comunitatea locală îşi doreşte implementarea proiectului minier.

Realitatea:  Dacă se întâmplă o nenorocire acolo vor fi afectată toate tările care ni se învecinează cărora probabil le vom plăti despăgubiri 20 de ani. Presupunând că nu se întâmplă, poluarea din zonă va distruge orice potenţial turistic al Munţilor Apuseni şi va afecta sănătatea locuitorilor din 3 judeţe. Pe site-ul camerei deputaţilor a existat un sondaj din 2006 până în 2009 (sondaj real, cu adrese de mail şi mesaje nu clickuri pe un site de presă cumpărată) din care reiese că 96% din opinia publică se opune proiectului. Între timp s-or fi modificat puţin cu mizeria pe care o vinde RMGC pe toate posturile dar prea departe nu sunt. Şi staţi liniştiţi că oamenii care au rămas în Roşia Montană nu-şi doresc proiectul că nu rămâneau acolo de era aşa.

 11. Canadienii fură aurul românilor din România.

Gogonica: Impactul potenţial, direct şi indirect, al Proiectului Roşia Montană în economia României este de 19 miliarde de dolari.

Realitatea: Nu canadienii, ca nu ei sunt adevaraţii investitori, majoritatea sunt americani. Circu’ să le ia de paradisuri fiscale. parcă erau 4 miliarde (în 17 ani), s-au mărit la 19 sau iarăşi calculăm şi baccişul barmaniţei? Cifrele astea mari sună bine în urechile mici. Când vorbim la nivel de un buget de stat, tot ce contează este cât la sută din PIB pe an contribuie. Iar in cazul RMGC răspunsul este un dezastru.

Agenţiile de PR ale RMGC ale căror preşedinte de-facto este Traian Băsescu, susţine sus şi tare că în iazul de decantare de pe Valea Cornii va fi concentraţie de cianura cât într-o cafea. Hai să vedem cam cât  de adevărată este această idee. Ca să înţelegeţi ce scriu mai jos trebuie să aveţi cunoştinţe elementare de chimie, cam la nivel de clasa a VI-a şi să fi băut câteva cafele. Daca aţi chiulit la chimie pe a VI-a îmi pare rău.

Cianura în sine nu este o substanţă chimică, este o clasă de substanţe şi există mai multe tipuri de cianuri. Dintre toate tipurile ne interesează:

• Acidul Cianhidric (HCN)
• Cianura de sodiu (NaCN)
• Cianura de potasiu (KCN)

Cianura de sodiu şi cianura de potasiu sunt cele 2 tipuri de cianuri care se folosesc la separarea minereului de aur. Acestea nu se găsesc în stare naturală, producerea lor făcându-se din acid cianhidric.

Cianura de sodiu: HCN + NaOH → NaCN + H2O

Cianura de potasiu: HCN + KOH → KCN + H2O

Acidul cianhidric se găseşte în cantităţi mici în stare naturală inclusiv în boabele de cafea, în frunzele de tabac, în sâmburii de cais etc.

Să analizăm puţin comportamentul acestuia în cafea: Cianura se evaporă la 28 de grade celsius. Cafeaua fierbe la 100. Având în vedere că majoritatea cafelei care se bea dimineaţa este fierbinte, cantitatea de cianură din acea cafea s-a evaporat de mult.

Acum poate vă întrebaţi ce se întâmplă cu toţi vaporii de cianură care se evaporă dimineaţa din atâtea cafele câte se beau. Răspunsul e simplu: Acidul cianhidric este o substanţă foarte instabilă care în momentul în care s-a găsit în stare libera se descompune cu alte substanţe din aer.

Nu aceleaşi lucruri sunt valabile însă cu cianura de potasiu şi cianura de sodiu. Acestea nu se găsesc în stare naturală şi trebuiesc produse chimic. Evaporarea acestora se face la aceeasi temparatură, dar spre deosebire de acidul cianhidric acestea nu se descompun rămânând în stare liberă şi prezentând un pericol direct pentru oamenii din zone.

Un iaz de decantare nu este comparabil cu o ceaşcă de cafea. Cianura depozitată acolo este produsă chimic şi nu se descompune natural decât foarte greu. Cantitatea imensă şi nu concentraţia face ca evaporarea care se întâmplă în toată masa acesteia să se deverseze cantităţi uriaşe de cianură în aer. Aceştia odata eliberaţi sunt duşi de curenţi pe o rază de până la 100 de km.

Nu-i aşa că v-am speriat puşin, domnilor de la Cluj?

1. Construim munţi

Când stai o zi intreagă  sa strângi semnături ajungi să vezi tot felul de oameni. Pe langă că înţelegi mai bine ce fel de oameni perindă prin Românica, ai ocazia să auzi cam ce e si fiecare în stare să scoată pe gură. În continuare câteva din perlele pe care mi le amintesc, în orinea gravităţii:

Un domn: De ce credeţi că vor distruge mediul? Se spune că ultima tehnologie e aproape deloc poluantă.

Eu: Să presupunem că aşa ar fi. Distrugerea a 4 munti şi construirea unui imens iaz de steril nu vi se pare distrugerea mediului?

Domnul: Păi ei spun că fac munţii la loc?

Eu: Aşa aţi auzit? Dumneavoastră ce credeţi, pot munţii fi făcuţi la loc?

Domnul: Apăi eu nu ştiu. Ei asa au zis, că-i fac la loc.

2. Ce interes are Soros?

Un domn: Soros, dom’le, are mari interese acolo!

Eu: Soros nu are nicio treaba.

Domnul: Ei nu, nu ştii matale, el e în spatele întregii afaceri.

Eu: Lista investitorilor e publică, Soros nu e printre ei.

Domnul: Ei, eşti naiv, dom’le!

3. Pe cine reprezinţi?

Un domn: Mie să-mi spui, cine are interesul să nu înceapă proiectul?

Eu: Oamenii din zonă care vor să-şi păstreze pământurile şi oamenii cărora le pasă de ţara asta.

Domnul: Hai dom’le, că nu m-am născut săptămâna viitoare. Cât iţi dă să stai aici?

Eu: Nimic. Suntem voluntari şi ce vedeţi aici e făcut din banii noştri.

Domnul: Hai dom’le, lasă-mă, aveţi voi bani de d-astea.

4. Să-mi iau şi eu tensiunea

Soţia unui domn în varstă: Hai măi, nu semna!

Domul: Stai măi, să-mi iau şi eu tensiunea!

Soţia: Hai, măi, că aici nu se ia tensiunea, e împotriva proiectului de la Roşia Montană.

Domnul: Cine e împotriva proiectului?

Soţia: Oamenii ăştia strâng semnaturi.

Domnul: Si eu semnez!

5. Eu sunt contra!

Un domn: Eu sunt împotrivă, dom’le, să n-aud de proiect!

Eu: Şi noi suntem împotrivă, strângem semnături să-l oprim.

Domnul: Păi cum, că ăia zic că ei salvează Roşia Montană

Eu: Şi dumneavoastră pe cine credeţi?

Domnul: Nu mai ştiu ce să cred.

6. Am fost la Roşia Montană

Un domn: Eu am fost acolo, şi oamenii mor de foame.

Eu: Când aţi fost?

Domnul: În 1974.

Eu: Şi în 1974 acolo se murea de  foame?

Domnul: Nu, dar cica acum nu mai au de lucru.

Eu: Şi atunci ce făceau?

Domnul: Se exploata la mina statului.

Eu: Şi erau bogaţi?

Domnul: Nu, că fura statul tot!

7. Munţii noştri aur poartă

O doamnă: Eu sunt deacord să se exploateze!

Eu: De ce sunteţi de acord?

Doamna: Pentru ca e adevarată zicala “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”.

Eu: Ştiţi ca ne iau 96% din aur si ne lasa noua doar 4?

Doamna: Să-l ia, dacă noi nu suntem în stare să-l luam.

Eu: Şi cu îi ajută asta pe oamenii din munţi?

Doamna: Lasa-mă dom’le în pace!

8. Fac locuri de muncă

Un tânăr: Dom’le eu sunt pro.

Eu: Ce ştiţi despre proiect?

Tânărul: Am citit un articol în care ziceau că fac locuri de muncă.

Eu: Fac cam300 de locuri de muncă. În schimb distrug 4 munţi şi lasă un iaz de steril.

Tânărul: Hm… Unde semnez?

9. E criză!

Un domn: Cum să nu?  Să se exploateze, că avem nevoie de aur!

Eu: Aurul nu revine României, primim doar 4% în bani.

Domnul: Ceva revine, să ne mărim rezervele de aur, ca-i criză.

Eu: Nimic din aur nu revine direct statului şi aurul de la BNR nu ne scoate din criză.

Domnul: Lasă dom’le, că aurul scoate din orice!

10. Mie îmi place aurul

Un tânăr: Să se exploateze, că mie-mi place aurul!

Eu: Aurul nu ne revine nouă, ni-l fură străinii.

Tânărul: Cum, îl fură? Unde semnez?

11. La Roşia Montană e dezastru

Un domn: Ce să salvezi, dom’le? Că acolo sunt numai case dărâmate şi maşinării ruginite.

Eu: De unde ştiţi?

Domnul: Cum să nu ştiu? Arată poze la TV pe toate posturile.

Eu: Dacă ma plimb puţin prin Bucureşti, găsesc să fac asemenea poze si aici.

Domnul: Şi cum arată acolo?

Eu: Cum vă arăt în pozele astea. Darnu mă credeţi pe mine, mergeţi la faţa locului şi vedeţi.

Domnul: Ăştia ne mint aşa în faţă, ne iau de proşti?

Cum poate o ţara plină de resurse şi forţă de muncă să fie săracă? Simplu. Se vinde ieftin şi se vinde prost. În materie de resurse naturale şi judecând după accesul pe care îl are la ele, ţara noastră se pare că joacă rol de donator de organe. Să dau câteva exemple, din istoria nu prea îndepărtată:

În timpul celui de-al doilea război mondial, guvernul României temându-se de o posibilă invazie germană, a hotărît să trimită Tezaurul României în străinătate până la terminarea războiului. Premierul de atunci, Ion I. C. Brătianu a decis că tezaurul va fi dus la Moscuva, pe motiv că “Să nu se supere ruşii daca îl ducem altundeva”, cu toate că a fost sfătuit altfel de către bancherii naţionali. Această decizie să nu rănim orgoliul ruşilor nu ne-a costat altceva decât tezaurul în sine care până în ziua de azi nu a fost returnat. Valoarea totală a acestuia e estimată la 2.8 miliarde de dolari.

În timpul celor de-al doilea război mondial, luptând alături de Germania nazistă cu toate că ne furase nordul Transilvaniei, ne-am găsit să-i alimentăm cu petrol de la rafinăriile din Piteşti. Ca răspuns, locaţia a fost bombardată în mai multe rânduri de URSS iar în final de Statele Unite în operaţiunea cunoscută ca “Tidal Wave”.

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial ne-am trezit luptând alături de cei care ne bombardaseră cu câteva zile înainte, ca la finalul războiului România să fie declarată ţară învinsă. Ca urmare noi am dat sovieticilor cadou Insula Şerpilor şi un mare procentaj din producţia industrială iar ei ne-au luat Basarabia şi nordul Bucovinei.

Ce legăură are asta cu ideea de la început că ţara noastră se vinde ieftin şi prost? În esenţă niciuna, doar puţină istorie pentru a prezenta cum istoria se repetă când vine vorba de vinderea bogăţiilor naturale.

Uneva în centrul ţării, avem cea mai veche localitate atestată istoric, veche de aproape 2200 de ani, binecunoscută ca Roşia Montană. Împrejurimile Roşiei Montane, zonă locuită de pe vremea romanilor, găzduieşte 7 km de galerii subterane de pe vremea exploatărilor romane, peste 80 de km de galerii de pe vremea Mariei Tereza, ruine a mai mulor aşezări printre care cetatea Alburnus Maior de pe vremea romanilor, numeroase dovezi vii ale exploatărilor miniere precum şteampuri pentru prelucrarea pietrei şi lacuri numite tăuri şi folosite pentru punerea lor în funcţiune, pe langa peisajele montane de vis care înconjoară zona. Toate acestea formează un patrimonui arheologic, cultural şi de identitate naţională de o valoare greu de măsurat, dar care probabil se ridică undeva la nivelul zecilor daca nu sutelor de miliarde de euro.

Tot în acest loc, mai exact sub el, se află o rezervă de aur neexploatată încă, cu o valoare estimată în jur de 10 miliarde de euro. Problema aici e ca rezerva respectivă de aur se află fix sub patrimuniul de care vorbeam mai sus. Având aşa o locaţie, românii până acum nu au îndrăznit să se atingă de el, printre care şi marele tiran Ceauşescu, care a îndrăznit să se atingă cam de toate.

Doar că acum se găseşte o firmă străină care tot urlă în stânga şi în dreapta că ei vor să exploateze acolo, că doar ce le pasă lor de patrimoniul nostru naţional. Ca sa convingă românul de rând, ceea ce nu e foarte greu, le-a promis nişte locuri de munca şi acolo un mărunţiş din venit, astea acolo câţiva anişori, că doar nu o fi sac fără fund rezerva aia. În schimb, ei ne rad tot din pattrimoniul de care am vorbit înainte, ne zboara în aer 4 munţi, sapă o groapă mai lată şi adâncă decât craterele de pe lună şi ne dau un lac plin cu deşeuri toxice. Noi le dăm aurul, patrimoniul naţional şi nişte peisaje superbe şi primim în schimb un maldăr de gunoi şi otravă şi nişte bani de o bere. Ceva îmi aduce aminte de istorioarele de mai sus.